cl. 1. Ā. ([Dhātup. xxii, 61]) pravate (pf. pupruve, [ŚBr.]; aor. proṣṭhāḥ, [ĀśvŚr.]), to spring up, [Bhaṭṭ.] : Caus. prāvayati (aor. apupravat, or apipravat), to reach to (acc.), [ib.] (cf. [Pāṇ. i, 3, 86]) : Desid. of Caus. puprāvayiṣati or piprāvayiṣati, [Pāṇ. vii, 4, 81], Sch. (cf. ati-√ pru, apa-√ pru &c.; and √ plu).