jaítra mf(I)n. (fr. √ ji) victorious, triumphant, superior, [RV. i, 102, 3]; [x, 103, 5]; [MBh.]; [Ragh.] &c.
leading to victory, [RV.]; [ŚBr. xiii]; [ĀśvŚr. iv, 13]; [MBh.] &c.
jaítra m. a conqueror, [W.]
N. of a son of Dhṛtarāṣṭra, [ix, 1404]
jaítra n. victory, triumph, superiority, [RV.]; [AV. xx]; [TBr. ii]